Multumesc.ai facut un lucru grozav publicind aceste articole.asa ca d-ta ar trebui sa faca mai multi crescatori cu experienta.am vazut intrebari de genul"cum se deosebesc sexsele",iar cineva a spus "in timp sicu multa rabdare".MARE ADEVAR.dar pina atunci?.....Acest raspuns(cel mai simplu)ar fi putut fi dat si de incepator.nuccredeti?inca odata i-ti multumesc si-ti doresc tot ce iti doresti si d-ta.
Pasiune! Cu totii, fara exceptii, cunoastem semnificatia acestui cuvant. Pe unii ii culca seara si-i trezeste dimineata, pe altii ii chinuie chiar si-n somn. Nu putini se gandesc la el in timpul serviciului, pe strada, in masina, la masa si chiar si-n toaleta. Multi il pun ca si prioritate, inaintea propriilor persone. Ce sa mai lungim vorba, este incredibila nevoia omului, atat de mare, de a comunica cu natura; nevoia de a se intoarce oarecum, la primitivism, atunci cand omul traia intr-o perfecta simbioza cu natura; nevoia fiecarui individ de a se identifica cu mediul inconjurator.
Intodeauna m-am gandit, cum ar fi daca as lua-o de la inceput. Oare m-as regasi in alt domeniu? As putea oare sa fiu un bun matematician, nefiindu-mi matematica o pasiune sau un bun chirurg neplacandu-mi medicina, profesand doar pt bani, la fel cum sunt un bun crescator de porumbei? Nu cred ca voi afla raspunsul niciodata, pentru ca in ceea ce ma priveste nu voi renunta niciodata la pasiunea mea, cresterea porumbeilor. Cu ajutorul muncii facuta din pasiune am putea avea specialisti mai buni in toate domeniile.
Problema banului umbreste chiar si aceasta nobila pasiune, ca de altfel mai toate domeniile de munca ori pasiune din tara noastra. Spun asta pentru acei care se amagesc pe ei insisi, se amagesc mintindu-se ca sunt crescatori de porumbei, pe cand de fapt ei au o alta pasiune, pasiunea banului, care cu parere de rau o spun, troneaza si-n aceasta pasiune. Tinand anul acesta o rasa de porumbei, la anul alta si tot asa, nu este decat un simpatizant, un vizitator prin lumea acestor inaripate. Se poate si asa pentru ca e frumos sa faci parte, chiar si pentru putin timp, din lumea porumbeilor. Sa iei contact cu adevaratii crescatori, consacrati uneia sau maximum a doua rase de porumbei, sa impartaseasca din experienta lor acelora care viziteaza aceasta frumoasa lume. Dar ganditi-va sunt atat de putini oamenii pentru care cresterea unei rase de porumbei ramane ceva sacru, ei vor fi aceia care vor duce mai departe, generatiilor viitoare, mostenirea inaintasilor lor. Caci aceste rase de porumbei cu care am avut norocul sa ne nastem, au fost dinaintea noastra, deci nu trebuie sa piara odata cu noi, ci trebuie sa ramana marturie vie, urmasilor nostri.
Intradevar ca in orisice pasiune, banul isi are rolul sau. Rol de multe ori hotarator intr-o pasiune. Dar sa analizam putin in ce masura rolul banului ne poate garanta succesul in cresterea porumbeilor. Am sa o iau pe firul apei si urmarind fidel lucrurile am sa descriu aici etapele vizitatorului in lumea adevarata a crescatorilor de porumbei.
Ce este vizitatorul? Vizitatorul este o persoana care simpatizeaza porumbeii, poate chiar ii iubeste. La un targ sau expozitie, poate luat de un val al vietii, personajul nostru intra in contact cu lumea porumbeilor, o lume de-a dreptul impresionanta, nu numai pentru vizitatori. Cumpara cativa porumbei de la un targ sau expozitie, sau poate chiar de la un crescator. Ii duce acasa, avand grija de ei ca de un odor de mare pret. Porumbeii se imperecheaza, formand perechi si nu dupa mult timp porumbitele scot oua. Vizitatorul nostru foarte fericit asteapta cu nerabdare eclozionarea puilor, care intarzie sa mai apara sau puii eclozeaza si dupa cateva zile mor. Vizitatorul incearca sa contacteze diferite persoane “specialisteâ€, carora le explica cele intamplate. Uneori apeleaza la asistenta de specialitate, personal sanitar-veterinar, fiecare dandu-si cu parerea “empirica†despre diferitele cauze ale intamplarii, sau mai cu seama personalul “de specialitateâ€, care prezinta toata increderea vizitatorului, ii da un tratament medicamentos perfect pentru insanatosirea unui lot de gaini, departe de rezolvarea situatiei lotului de porumbei. Oricum situatia in parte remediate 50%, lotul vizitatorului reuseste sa treaca anul inmultindu-se cu doua sau chiar trei exemplare mult asteptate si foarte indragite. Incepe perioada expozitiilor, personajul nostru peste vara s-a inscris intr-o asociatie, a avut tangenta cu un grup de crescatori si acum, cum e si normal, vrea sa participe la expozitie. Porumbeii ii sunt primiti in expozitie si pentru incurajare ii sunt arbitrati cu un bonus in plus de puncte, doar e incepator si trebuieste incurajat, nu-i asa! Nici calitatea pasarii si nici acest plus de bonus nu aduce satisfactia amatorului nostru pentru “cea mai frumoasa pasare a crescatorieiâ€. Ei, aici apare o nedumerire. De ce porumbelul meu atat de drag si binenteles si cel mai frumos a fost cotat atat de slab. De ce porumbelul lui “x†sau “y†este mai bun ca si al meu. Atunci luand legatura cu o persoana cunoscatoare sau chiar cu arbitrul, in cel mai bun caz, cere lamurirea situatiei. “Intelegand†(pentru ca nu toti inteleg, cei mai multi prefacandu-se ca au inteles) din cele explicate cum stau lucrurile, trage concluzia ca trebuie neaparat sa intre in posesia campionului si daca se poate si a inca catorva exemplare din crescatoria proprietarului porumbelului campion.
Vizitatorul nostru fiind om cu bani, plateste crescatorului contravaloarea porumbelului campion si-l ia acasa. In anul ce urmeaza mai achizitioneaza inca cateva exemplare din fosta voliera a campionului, reuseste sa scoata cativa puiuti, unii chiar reusiti, isi mareste cusca sau isi construieste una noua si sezonul expozitional bate la usa. Participand la expozitia porumbeilor iata-l iesit campion cu campionul de anul trecut. La fel si crescatorul care-i vanduse pasarea este campion. Evident ca pasarea lui este vizibil de o mai buna calitate si mai bine ingrijita si poate chiar cu un punct in plus fata de fostul campion. Ei, acum dupa ce vizitatorul a mai studiat cate ceva si pedeasupra a mai iesit si campion s-ar zice ca scopul a fost atins si ca banii si-au facut datoria in proportie de 100%.
Adevarul este ca greul abia acum incepe. Problemele cu punerea la cuplu a porumbeilor selectia acestora, metodele de hranire, medicatie si o optima intretinere. Intr-un cuvant stiinta, arta de a creste porumbeii nu o poate cumpara nici o moneda din lume si nici o suma oarecare. Ea se dobandeste prin anii in care stam in genunchi, curatind cu spaclul dupa pasiunea ce ne leaga si se evidentiaza totodata nu numai prin rezultatele in competitii ci si prin bataturile la nivelul genunchilor. Pentru ca toti fara exceptie, urcam cu galetusa cu boabe si coboram cu ea plina de mizerie (a nu se intelege gresit, nu cu aceeasi galetusa). Singurul lucru care face diferenta intre crescator si vizitator este faptul ca crescatorul face porumbeii spre deosebire de vizitator pe care il fac sau il vor face porumbeii. Acesta din urma va bate intodeauna la poarta unui crescator.
Cu timpul vizitatorul nostru se poate plictisi si se va apuca si de alta rasa. Dar se poate si lasa de porumbei (aceasta fiind o pierdere pentru columbofilie), fiindca a demonstrat ceea ce a avut de demonstrat. Sa speram ca asta nu are sa se intample, ca porumbeii vor castiga si vizitatorul nu va ramane doar un vizitator ci va devini un crescator de invidiat.
editia I-a ,martie 1914 de LOUIS BRECHEMIN
editia a-II-a, iulie 1921 crescator,avicultor
comandor al meritului
agricol, consilier al
Societatii Nationale
de Avicultura.
PORUMBEII JUCATORI
Traducere de
DRAGOMIR VIRGIL
Nu pare a fi ceva obisnuit a se creste porumbei intr-un alt scop decat livrarea lor la consum, pasari de voliera sau in calitate de mesageri aerieni. Exista totusi, o varietate a acestei frumoase specii care este crescuta special pentru a zbura, pentru a executa o veritabila gimnastica aeriana, fapt care ia adus adesea numele de â€porumbel pantomimâ€. Acesta specie, care cuprinde mai multe varietati, a primit numele de jucatori. Jucator, Zburator la inaltime, Tumbler, Roller Oriental, primele trei rase fiind atat de apropriate incat putem sa le reunim sub aceeasi denumire.
Intre zburatorul de inaltime si jucator nu exista decat o diferenta de talie, primii fiind un pic mai puternici. Se considera originari din orient si importati pe nave mai intai in Olanda si Anglia, probabil. Dupa un armator belgian, M. Romhens, in secolul al 16-lea, deja, marii nobili persani ii pretuiau foarte mult si vizirul Abdul Tazil al Marelui Mogul intr-o lucrare in limba persana, pe care a terminato in 1596 consacra un lung capitol acestor porumbei, in care el ii impartea in trei categorii: Jucatorii obisnuiti, care se ridicau la o anumita inaltime; a doua Rollerul Persan si a treia Zburatorul de inaltimi, cel care se ridica la pierdere din privire. Incepand cu aceasta peroada, amatorii se luptau sa dezvolte una din aceste trei calitati la “elevii lorâ€, aceia dintre ei care ajungeau la cel mai inalt grad de perfectiune, provocau admiratia concetatenilor lor si obtineau adesea inalte distinctii. Porumbeii nu-si primeau ratia de boabe completa pana cand nu executau 15 rotatii si 70 de tumbe fara sa revina jos.
De-a lungul a doua secole, in Europa a existat o preocupare pentru educarea acestei specii: in Olanda, in Germania de nord si in Austria. Prima preocupare a fost a se cauta impiedicarea pasarilor de a se lansa intr-o serie de tumbe repetate, pentru a le determina sa se ridice la o mai mare inaltime. Prima selectie sa realizat asupra celor care jucau cel mai putin, dupa ce li sa atasat pe coada o bucatica de hartie sau de panza. In felul acesta a fost efectuata transformarea dintr-o rasa de jucatori, in zburatori de inaltime. Bine dresati, ei se ridica in aer, in spirala depasind cu mult inaltimea norilor, ceea ce a facut sa li se atribuie de catre germani porecla de “urcatori la cerâ€, wolkenstecker.
Primele antrenamente nu depaseau nicidecum 3, pana la 5 ore de zbor, apoi pe masura ce inaintau in varsta, zborul lor dura 7, 8 si 9 ore. Chiar de la prima lor iesire din crescatorie, instinctual ii impingea sa se ridice la o mare inaltime. De indata ce isi recunosteau voliera, ei coborau in spirala. Urcarile lor decurgeau la fel de bine si noaptea sub clar de luna ca si in plina zi. Doar lent si cu multa rabdare, prin dresaj, s-a obtint un zbor lung si sustinut. Trebuie comunicata, fireste, prin grija continua, aceasta vigoare, aceasta rezistenta care ii permite sa realizeze zboruri atat de prelungite.
In acest antrenament special li se tolereaza porumbeilor cateva tumbe in coborarea in spirala, cu conditia, insa, ca aceasta fantezie acrobatica sa nu se repete ata de mult incat sa-i deranjeze pe tovarasii sai de stol si sa nu-i faca sa intarzie prea mult pe drum. In acest caz impotriva “delicventului†se va pronunta imediat sentinta de expulzare din stol si automat din crescatorie.
In “Vanatoarea si Pescuitul†din Bruxelles, M. Romkens scria ca: “se intampla des sa vezi la apusul soarelui un intreg stol ridicandu-se dintr-o crescatorie, in aer si sa petreaca toata noaptea acolo sus; daca apare o intemperie, furtuna sau ploaie, pasarile se mentin acolo pana cand, prea ude si obosite ele se lasa sa cada la mai multe leghe departare de punctul de plecare.
Ajunsi la inaltimea dorita, zborul, zburatorilor de inaltime este lent si calm, produs de miscari de aripi alugite si regulate; fiecare dintre ei se mentin la o anumita distanta fata de vecinul sau suficient de mare incat sa nu se jeneze reciproc. Aceste lungi voiaje, chiar daca sunt zilnicele sunt atat de necesare incat constituie pentru ei o veritabila necesitate si o sursa de reproducere. Contrar porumbeilor voiajori, Zburatorii de inaltime din aceeasi crescatorie, iesind la intervale diferite, nu se recunosc; ei se mentin tot tipul la distanta unii de altii.
Zborul lor este amplu, impozant, dezvoltandu-se in spirale, spune M. Romkens; ei se ridica foarte sus si zborul lor se termina coborand cu acelasi calm, cu aceeasi regularitate a batailor din aripi si revin, asezandu-se pe acoperisul crescatoriei, in care reintra imediat! Crescatorii exigenti nu accepta iesirea pe grupuri separate, ei depun toate eforturile pentru a-si obisnuii toti elevii sa iasa de-odata.
Dupa cum ati observat, preocuparea crescatorilor a fost sa suprime tumbele pentru a ajunge la zbor mai inalt si mai de durata; noua ni se pare totusi, ca a conserva aceasta proprietate atat de amuzanta a tumbei, constituia o calitate demna de apreciat.
………………………………………………………………………………………………
Jucatorul nostru francez nu pare nicidecum a fi fost impins pana la un asemenea grad de selectie. Pentru zborul inalt i s-a cerut mai ales sa se achite constiincios de gimnastica sa atat de amuzanta, care consta in ridicarea sa in aer, descriind cercuri largi, apoi dupa cateva batai, sa execute inapoi mai multe tumbe, mentinand aripile intinse si reluamd aceeasi manevra de-a lungul unui timp mai mult sau mai putin prelungit.
………………………………………………………………………………………………
Cresterea jucatorilor Francezi este usoara, ei sunt foarte prolofici; tinand cont de talia lor mica, nu putem sa-i consideram pasari de consum; ei nu se acomodeaza deloc la captivitatea volierei; ei sunt jucatori in aer, care nu pot sa-si mentina o buna forma si o sanatate buna decat cu conditia de a-si putea efectua frecvent exercitiul lor favorit. Aceasta va constitui, de altfel, bucuria columbofililor care-i vor creste. Exista, deci, un dublu interes de a nu-i priva de libertate.
………………………………………………………………………………………………
In cartea sa “Ghidul crescatorului de porumbei “, celebrului autor avicol Englez, Lewis Wright, ne spune ca jucatorii Englezi se impart in:
“Fete scurteâ€: care au fost porumbei jucatori-jucatori si jucatorii comuni sau performanti. Printre adevaratii jucatori exista diverse moduri de a executa jocul, adica saltul periculos inapoi. Ei sunt special crescuti in imprejurimile oraselor Newcastle si Birmingam. Tipplerul se aseamana mult cu jucatorul de Birmingam dar nu face decat sa zboare in cercuri deasupra crescatoriei, aceste cercuri repetandu-le des pana seara. Adevaratii jucatori de Birmingam fac tumbe, care se succed cu o rapiditate uimitoare pe o distanta considerabila ca un glonte rotitor in jurul propriei axe.
L. Wright citeaza, de asemenea jucatorii de casa, cum ii numesc bastinasii, adica jucatori de interior, care salta la cateva degete de sol, fac un salt periculos si cad din nou in picioare. Dupa cum se vede Englezii au impins originalitatea jocului pana acolo incat au obtinut micul lor clown privat, care da la domiciliu amuzantele sale reprezentatii, in loc sa le execute in plin aer. Fara indoiala el trebuie sa fie un pic mai delicat decat fratele sau liber.
Ceea ce M. Tegetmeyer a descris ca in cartea sa sub numele de “Lowtanâ€, este in special crescut in India, unde aceste pasari se supun unor contorsiuni specifice, dar numai dupa ce ele sufera o influenta ciudata, cu alte cuvinte cand sunt prinse de gat intre degete, scuturati si asezati mai apoi pe pamant. Ei se invart atunci fara incetare, (probabil ca acele jucarii cu cheita care sar in sus si se tot invart) ca si cum ar fi cuprinsi de convulsii si nu inceteaza decat odata cu moartea, pretind indienii, daca nu sunt opriti tocmai la timp. Este evident ca, de fapt, la aceasta specie a fost dezvoltata o stare de iritabilitate excesiva care ajunge sa produca acest efect, foarte curios dar cu nimic interesant. Asupra acestor ciudatenii unele constatari le gasim si in cartea lui Darwin despre “Viata animalelor si plantelor sub influenta domesticiriiâ€.
Amintim aici si de fantasticii porumbei “Rouler†de la frantuzescul “a se invartiâ€, sinonim cu Roller, care nu pot sa nu ne atraga atentia in calitate de artisti perfecti in tururile lor de acrobatice aeriana. Numai ispravile lor acrobatice si evolutiile lor de gimnastica in nori sunt suficiente pentru a le castiga stima. Aceasta rasa este in mod deosebit crescuta in Grecia, Turcia si in Asia Mica. Culorile sunt foarte variate, dar negrul se face remarcat prin puternicul sau luciu metallic din regiune gatului. Ochiul este perlat si ciocul drept, gros si puternic, intotdeauna alb, coada este purtata ridicata, la un drept cu solul. ea cuprin de intre 14 si 22 de pene. Cei cu 22 de pene formeaza la coada 2 pachete suprapuse, care o fac sa para divizata in doua. Acesti “Rouler†cand sunt eliberati din crescatorie tasnesc ca si cum ar vrea sa plece pentru totdeauna, disparand, apoi la scurt timp ii vedem planand deasupra crescatoriei dar, spune Ludlow, ce e mai tare este pastrat pentru final, in momentul in care s-au saturat de inaltimi, sau pentru ca foamea ii atrage, atunci cu aripile intinse, de parca ar masura distanta dintre ei si crescatorie, coborarea incepe. Ei cad ca un inel prin serii de tumbe, unele mai lungi ca altele, pana cand ating pamantul. Fara indoiala ca aceasta aptitudine speciala a jocului provine dintr-o surexcitare nervoasa, ce pare a avea o oarecare legatura cu unele particularitati ale structurii creierului, dar ele nu au nimic maladiv, data fiind perfecta stare de sanatate a celor mai buni jucatorii si foarte bunele lor capacitati de reproductie.
Dragomir Virgil – crescator numai de Juc de Botosani
Nu de putine ori, fiecare dintre noi crescatorii de porumbei, am fost martorii rapirii celui mai frumos sau celui mai bun dintre zburatorii nostri. Nu de putine ori am stat neputinciosi in fata sortie, neputand schimba destinul minunatilor nostri inaripati, ce au fost rapiti chiar de sub privirile noastre. Urmarind un spectacol crud dar extraordinar in acelasi timp, de fiecare data altul, putine dintre pasarile noastre, aflate in joc cu destinul, au mai scapat cu viata. Degeaba am ridicat rugaciuni la ceruri, am blestemat si injurat, am incercat tot soiul de capcane si instalatii, ca doar, doar l-om prinde pe blestematul ce ne face zile fripte, toate acestea pana la urma s-au dovedit a fi in zadar. In fiecare an trebuind sa dam cezarului ceea ce i se cuvine, sa dam, dupa cum numeste Ovidiu Leonte in cartea “Porumbeii alateni†– “tributul zburatoruluiâ€. Tribut pe care de vrem de nu, il cedam an de an si nu de putine ori il cedam mai mult decat trebuie.
Dar ca sa reusim in pasiunea noastra, ce pe toti ne leaga intr-un intreg, trebuie sa ne cunoastem inamicii ca sa stim sa ne ferim de ei.
Cel ce se ascunde sub multe nume sau porecle este de fapt inamicul public numarul unu, Uliul Porumbeilor.
Raspandit in toata Europa, Uliul Porumbar este pasare de dimensiuni medii, cu capul mare si ochii bine proportionate, pentru o vedere orientate inainte, are vazul bine dezvoltat, vazand punct fix pana la o distanta de 2000 de metri. Umflaturile nazale si genele ochilor sunt de culoare galben-verzuie sau galbena. Ciocul este mare, puternic, orientat in jos, partea superioara a ciocului fiind mult mai mare decat cea inferioara. Picioarele sunt lungi, prevazute cu patru degete din care trei sunt orientate inainte si unul inapoi. Degetele se termina cu ghiare foarte puternice si lungi. Ciocul si ghearele sunt de culoarea cornului, iar picioarele au culoarea galben-portocalie.
Uliul Porumbeilor este cel mai agresiv zburator din grupa rapitoarelor cu aripi scurte. Sexele se deosebesc usor prin dimensiunile corporale, femela fiind vizibil mult mai mare ca masculul. Varful aripilor este evident mai scurt decat varful cozii.
Pasare foarte agresiva ce vaneaza porumbeii in zbor, dar sip e cei aflati pe acoperisurile caselor, cladirilor aflate in locuri expuse, dar si porumneii salbatici aflati in tufe sau chiar in camp deschis.
Modul lor de vanatoare este zborul foarte rapid, avand intotdeauna soarele in spatele lor si daca se poate vor ataca intotdeauna prin surprindere si prin spatele porumbeilor. Vor urmari un stol de porumbei si-l vor allege pe cel mai slab sau pe cel ce se desparte din stol. Uliul Porumbeilor ataca fulgerator !
Desi zborul sau este foarte rapid si direct, el poate face schimbari de directie foarte bruste.Deci este in grad sa faca spectaculoase miscari aeriene.
Puii rapitorului abia imbracati in pene sunt foarte curiosi sa sara din cuib, asa pot fi foarte usor capturati, tradati de parintii ce zboara deasupra lor sis cot un strigat scurt de-o inalta tonalitate ce deranjeaza si pasarile din jur. Ca si multi alti rapitori si uliul porumbar, in unele cazuri, vaneaza impreuna cu female. Tinerii pui pana sa se invete cu vanatul porumbeilor se hranesc cu insecte ce le prind in zbor. Zborurile de imperechere sunt de obicei rar intalnite la acest uliu. Ajunge doar un zbor deasupra femelei cand aceasta si-a ales cuibul, de obicei intr-un altul de corb, deja parasit. Masculul zboara deasupra cuibului, striga si bate mai rapid, ca de obicei, din aripi.
Iarna sunt cazuri in care se strang in grup si formeaza dormitoare de pana la zece indivizi.
In zbor il vedem cu aripile perfect deschise si cu oada stransa, dreapta. Varfurile aripilor sunt ascutite.
Crescut de mic, Uliul Porumbar se poate dresa usor, el folosindu-se la vanatul fazanilor, prepelitelor si potarnichilor.
Stiut este faptul ca Jucatorii Ardeleni, cei nemotati, sau Bucazaii (in limbajul crescatorilor) au neamuri pe cei motati, simpli sau dublii, numiti si Purteli.
In scurtul nostru pasaj ne vom referi la acestia din urma, adica la Purteli.
Undeva intre anii 1900 – 1975 in Bistrita, istoria Purtelului merge pe aceeasi linie dreapta cu cea a Pergo-ului (Rollerul Persan de astazi) Marii crescatorii, iubitorii de porumbei jucatori, pe care ii avea Bistrita acelei vremi, cunosteau si cresteau foarte bine aceste doua rase. Oriunde mergeai, fie in Hrube sau peste podul Budacului, plimbandu-te chiar in inima orasului pe stradutele pietruite si intortochiate marginite de casutele mici ale locuitorilor ei, oameni simpli si linistiti. Nu exista sa nu vezi pe acoperisuri zeci de porumbei multicolori care guruiau si-si ciuguleau penele sau care se invarteau in zbor, deasupra podurilor in care erau crescuti si la un moment dat oprindu-se incepeau sa se rostogoleasca spre pamant de-ti tineai rasuflarea gandindu-te ca mai, mai o sa se izbeasca de sol. Dintre acei crescatorii amintesc pe: Ciuciu Emil, Petrica Hoza, Anton Gheorghe, Encean Iului, Bacutiu Emilian, Mican Ioan, Nogy Mihai (Ucu), Rusu Gheorghe, Ghiorghiu Laurentiu, Bucur Vasile, Gyorgy Arcadie (Arpi), Augustin Dorel, Chelaru Vasile, Filimon Dionisiu (Nidu) Andritoiu, Zerlinschi si altii…
Despre Purteli acesti cascadori ai aerului ne povesteste astazi Nidu: “ Am adus de la cineva de la Cluj o pereche de Purteli, pe rosu, o splendoare. Ea cu un singur mot si el cu doua. Dupa un timp i-am obisnuit afara si eram deja invatat ca in fiecare dimineata, inainte sa ma apuc de lucru, sa dau drumul porumbeilor din sopru si sa le arunc cateva boabe in curte.
Era primavara, sezonul de imperechere in plina desfasurare. Porumboii guruiau si faceau curte porumbitelor care apoi ii urmau care pe-un hornoi, care pe-un hezas de casa. Purtali mei aveau locul lor, zburau pe hornoi la vecinu si dupa ce porumboiu cocosea porumbita se ridicau amndoi in zbor de parca cerul era numai pentru ei. In zbor porumboiul invartea des dar numai cate 10 – 20 de tumbe. In schimb porumbita tragea siraguri pana jos unde cadea si statea ametita cate-o jumate de ora. Porumboiu cobora langa ea si guruia in jurul ei pana cand aceasta isi revenea. Deacuma stiam ca porumbita e cazatoare si o lasam mai rar pe afara. Intruna din zile cand lucram in curte, numa ce vad la un moment dat porumboiu agitat, tot zbura din gradina pe casa si de pe casa in gradina. Ma uit la el pret de cateva minute si ma gandesc ca porumbita a cazut in gradina, dar deacuma asteptam sa apara. Porumbita nu apare. Ma duc in gradina, vad unde se aseaza porumboiu, dupa care vad porumbita. Ma apropiu, porumboiu zboara inapoi pe casa, dau sa ridic porumbita, o tin in mana, nu misca, nimic, era moarta.
Nu stiu ce le place unora sa tina acesti porumbei inchisi, datile drumul sa vedeti frumosul lor joc si atunci sa vad daca va mai lasa inima sa-i inchideti.
Asa cum vaca este pentru lapte si gaina pentru oua asa si porumbeii acestia sunt pentru joc. Nu va lasati absorbiti de frumusetea lor exterioara. Adevarata lor frumusete este in aer, in jocul lor cu tumbe pe spinare executate mai artistic decat acrobatiile circarilor de la trapez. Acesti porumbei sunt cascadori innascuti! â€
Acesti porumbei care de dragul jocului lor merg pana la sacrificiu merita un dram de libertate.
Toata iarna am muncit si am pus pe picioare un regulament de zbor si joc pentru porumbelul Galatean, vorbesc la modul general cu munca fiindca nu e vorba doar despre mine, asadar s-a muncit mult si in primavara a iesit, ca din cuptor, regulamentul. Mai toata lumea a fost incantata mai ales cand a aparut pe net si s-au cerut parerile tuturora, pareri ce au fost bine venite, luate in considerare si facute mici modificari pe ici pe colo. Treaba fiind terminata, cel putin pentru anul acesta. Apoi s-a trecut la alcatuirea planului de zbor. Aici ne-am ghidat dupa alte planuri de zbor din tara cat si dupa previziunile meteorologice facute pe anul in curs.
Asa ca sa fie concursul si mai frumos, ca si orice concurs de altfel, am anuntat acordarea unor premii banesti. Daca se dau premii trebuie perceputa si o taxa de zbor / etapa. Asa ca am hotarat sa se plateasca 10 ron/etapa si sa se premieze crescatorul care a obtinut cele mai multe puncte dupa terminarea tuturor etapelor. Puncte ce vor fi insumate intre etapele de maturi, etapele de pui si cupa Romaniei. Nu este obligatorie prezenta la toate etapele, important e se faca cat mai multe puncte ca sa se ajunga castigator.
Prin toate acestea speram la o concurenta cat mai mare, ca doar concurenta este cea mai frumosa in orice sport. Multor crescatori le place doar jocul, prin acest regulament am dat posibilitatea ca si celora ce le place jocul sa aiba sansa la castig, precum si celora cu zborul. Normal toti crescatorii de porumbei Galateni au dreptul sa participe si de ce nu sa fie primii.
Se pot inscrie la concurs crescatori din toata tara, fara limita de varsta, conditiile principale sunt sa creasca porumbei de zbor si joc Galateni si sa indrageasca competitia.
Atasez alaturat cateva spicuiri din regulamentul de zbor:
Articolul 3.
Porumbeii care participa la concurs trebuie sa fie inelati corespunzator, cu inele matricole inchise. Stolul de zbor trebuie sa cuprinda minim 3 (trei) porumbei din rasa respectiva, iar numarul maxim de porumbei care sunt admisi la concurs este de 9 (noua) porumbei.
Articolul 6.
...........................................................................................................................................
-stolul trebuie sa fie format din porumbei de aceasi rasa,
-la etapele de concurs cu porumbei tineri nu se accepta ca in componenta stolului sa fie si porumbei maturi,
-stolul trebuie sa sa se aseze in acelasi loc de unde a pornit,
-arbitrul porneste cronometrul din momentul lansarii stolului,
-delegatia de arbitrii este compusa din minim 2 (doi) membrii,
-stolu trebuie saltat in maxim 5 minute de la decolarea primului porumbel,
-orele de start sunt intre 06-08 am. In caz de vreme nefavorabila se pot amana cu maximum 4 ore,
-daca pe toata durata zilei de concurs vremea este nefavorabila etapa se reprogrameaza in saptamana urmatoare.
Articolul 10.
Participantul trbuie sa aiba o conduita de "fair-play", neinfluentand arbitrarea zborului si a jocului.
Articolul 14.
Arbitrii nu au voie sa paraseasca locul pe durata desfasurarii concursului.
Cel putin unul din cei 2 arbitrii vor urmari fara intrerupere stolul zburat.
Pentru aprecierea inaltimii de zbor nu se vor folosi alte mijloace optice ex. (binoclul), exceptie facand ochelarii de soare sau de vedere.
Articolul 19.
Stolul trebuie sa fie compus din minim 3 (trei) porumbei. Pentru fiecare porumbel care depaseste numarul minim se va acorda cate 10 puncte bonus.
Articolul 23.
Pentru zborul in ,,puncte" sau ,,licarire-disparitie" se acorda cate 6 puncte pentru fiecare minut zburat.
Durata standard de zbor este de 30 (treizeci) minute.
Articolul25.
Pentru jocul in snur de 3-5 tumbe (1-2metri) se acorda cate 3 puncte pentru fiecare jnur.
Pentru jocul in snur de 6-10 tumbe (3-5 metri) se acorda cate 5 puncte pentru fiecare jnur.
Articolul 29.
.......................................................................................................................................................
Punctajul general este compus din punctaj pentru zbor + punctaj pentru joc + bonificatii – penalizari.
BONUSURI
Daca un porumbel executa un joc mai lung de 50 metri fara cadere si se intoarce la stol i se acorda 100 puncte.
Pentru ,,asezarea concomitenta" a stolului se acorda 100 puncte
,,Asezarea concomitenta" inseamna numarul de porumbei asezati la terminarea zborului sa fie egal cu numarul porumbeilor lansati, iar stolul a realizat standardul de zbor si joc.
Fisele de zbor vor fi stampilate pe verso cu stampila asociatiei din care concurentul face parte si trimise spre omologare secretarului comisiei de zbor
• Profilaxia se refera la acele masuri preventive pe care crescatorul de porumbei le ia cand e de parere ca pasarile sale s-ar putea imbolnavi. Primele masuri de prevenire a oricarui tip de boala sunt curatenia si aerisirea adaposturilor, hranirea diversificata si de o buna calitate care trebuie administrata efectivului de porumbei.
• Masurile speciale de prevenire impotriva bolilor infectioase se fac cu ajutorul produselor biologice care sunt serurile sau vaccinurile. Contra bolilor cum ar fi: paramixoviroza, salmoneloza si diftero-variola.
• Vaccinarile se pot face preventiv, adica anticipate sau de necesitate, adica pentru a salva pasarile neinfectate si a le da repede o imunitate contra virusilor. Vaccinarile anticipate sau preventive se fac porumbeilor sanatosi.
• Astfel se vaccineaza pasarile contra diftero-variolei in luna ianuarie si se repeta in august, iar contra paramixovirozei in luna februarie si se repeta in august.
• Campaniile de vaccinare se fac inainte si dupa marile naparliri, stiut fiind faptul ca aceste vaccinari influenteaza naparlitul. Contra ambelor boli se pot vaccina tineri porumbei ce au trecut de 3 -4 saptamani. Vaccinarile se fac pentru fiecare boala in parte.
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.
Pasiune! Cu totii, fara exceptii, cunoastem semnificatia acestui cuvant. Pe unii ii culca seara si-i trezeste dimineata, pe altii ii chinuie chiar si-n somn. Nu putini se gandesc la el in timpul serviciului, pe strada, in masina, la masa si chiar si-n toaleta. Multi il pun ca si prioritate, inaintea propriilor persone. Ce sa mai lungim vorba, este incredibila nevoia omului, atat de mare, de a comunica cu natura; nevoia de a se intoarce oarecum, la primitivism, atunci cand omul traia intr-o perfecta simbioza cu natura; nevoia fiecarui individ de a se identifica cu mediul inconjurator.
Intodeauna m-am gandit, cum ar fi daca as lua-o de la inceput. Oare m-as regasi in alt domeniu? As putea oare sa fiu un bun matematician, nefiindu-mi matematica o pasiune sau un bun chirurg neplacandu-mi medicina, profesand doar pt bani, la fel cum sunt un bun crescator de porumbei? Nu cred ca voi afla raspunsul niciodata, pentru ca in ceea ce ma priveste nu voi renunta niciodata la pasiunea mea, cresterea porumbeilor. Cu ajutorul muncii facuta din pasiune am putea avea specialisti mai buni in toate domeniile.
Problema banului umbreste chiar si aceasta nobila pasiune, ca de altfel mai toate domeniile de munca ori pasiune din tara noastra. Spun asta pentru acei care se amagesc pe ei insisi, se amagesc mintindu-se ca sunt crescatori de porumbei, pe cand de fapt ei au o alta pasiune, pasiunea banului, care cu parere de rau o spun, troneaza si-n aceasta pasiune. Tinand anul acesta o rasa de porumbei, la anul alta si tot asa, nu este decat un simpatizant, un vizitator prin lumea acestor inaripate. Se poate si asa pentru ca e frumos sa faci parte, chiar si pentru putin timp, din lumea porumbeilor. Sa iei contact cu adevaratii crescatori, consacrati uneia sau maximum a doua rase de porumbei, sa impartaseasca din experienta lor acelora care viziteaza aceasta frumoasa lume. Dar ganditi-va sunt atat de putini oamenii pentru care cresterea unei rase de porumbei ramane ceva sacru, ei vor fi aceia care vor duce mai departe, generatiilor viitoare, mostenirea inaintasilor lor. Caci aceste rase de porumbei cu care am avut norocul sa ne nastem, au fost dinaintea noastra, deci nu trebuie sa piara odata cu noi, ci trebuie sa ramana marturie vie, urmasilor nostri.
Intradevar ca in orisice pasiune, banul isi are rolul sau. Rol de multe ori hotarator intr-o pasiune. Dar sa analizam putin in ce masura rolul banului ne poate garanta succesul in cresterea porumbeilor. Am sa o iau pe firul apei si urmarind fidel lucrurile am sa descriu aici etapele vizitatorului in lumea adevarata a crescatorilor de porumbei.
Ce este vizitatorul? Vizitatorul este o persoana care simpatizeaza porumbeii, poate chiar ii iubeste. La un targ sau expozitie, poate luat de un val al vietii, personajul nostru intra in contact cu lumea porumbeilor, o lume de-a dreptul impresionanta, nu numai pentru vizitatori. Cumpara cativa porumbei de la un targ sau expozitie, sau poate chiar de la un crescator. Ii duce acasa, avand grija de ei ca de un odor de mare pret. Porumbeii se imperecheaza, formand perechi si nu dupa mult timp porumbitele scot oua. Vizitatorul nostru foarte fericit asteapta cu nerabdare eclozionarea puilor, care intarzie sa mai apara sau puii eclozeaza si dupa cateva zile mor. Vizitatorul incearca sa contacteze diferite persoane “specialisteâ€, carora le explica cele intamplate. Uneori apeleaza la asistenta de specialitate, personal sanitar-veterinar, fiecare dandu-si cu parerea “empirica†despre diferitele cauze ale intamplarii, sau mai cu seama personalul “de specialitateâ€, care prezinta toata increderea vizitatorului, ii da un tratament medicamentos perfect pentru insanatosirea unui lot de gaini, departe de rezolvarea situatiei lotului de porumbei. Oricum situatia in parte remediate 50%, lotul vizitatorului reuseste sa treaca anul inmultindu-se cu doua sau chiar trei exemplare mult asteptate si foarte indragite. Incepe perioada expozitiilor, personajul nostru peste vara s-a inscris intr-o asociatie, a avut tangenta cu un grup de crescatori si acum, cum e si normal, vrea sa participe la expozitie. Porumbeii ii sunt primiti in expozitie si pentru incurajare ii sunt arbitrati cu un bonus in plus de puncte, doar e incepator si trebuieste incurajat, nu-i asa! Nici calitatea pasarii si nici acest plus de bonus nu aduce satisfactia amatorului nostru pentru “cea mai frumoasa pasare a crescatorieiâ€. Ei, aici apare o nedumerire. De ce porumbelul meu atat de drag si binenteles si cel mai frumos a fost cotat atat de slab. De ce porumbelul lui “x†sau “y†este mai bun ca si al meu. Atunci luand legatura cu o persoana cunoscatoare sau chiar cu arbitrul, in cel mai bun caz, cere lamurirea situatiei. “Intelegand†(pentru ca nu toti inteleg, cei mai multi prefacandu-se ca au inteles) din cele explicate cum stau lucrurile, trage concluzia ca trebuie neaparat sa intre in posesia campionului si daca se poate si a inca catorva exemplare din crescatoria proprietarului porumbelului campion.
Vizitatorul nostru fiind om cu bani, plateste crescatorului contravaloarea porumbelului campion si-l ia acasa. In anul ce urmeaza mai achizitioneaza inca cateva exemplare din fosta voliera a campionului, reuseste sa scoata cativa puiuti, unii chiar reusiti, isi mareste cusca sau isi construieste una noua si sezonul expozitional bate la usa. Participand la expozitia porumbeilor iata-l iesit campion cu campionul de anul trecut. La fel si crescatorul care-i vanduse pasarea este campion. Evident ca pasarea lui este vizibil de o mai buna calitate si mai bine ingrijita si poate chiar cu un punct in plus fata de fostul campion. Ei, acum dupa ce vizitatorul a mai studiat cate ceva si pedeasupra a mai iesit si campion s-ar zice ca scopul a fost atins si ca banii si-au facut datoria in proportie de 100%.
Adevarul este ca greul abia acum incepe. Problemele cu punerea la cuplu a porumbeilor selectia acestora, metodele de hranire, medicatie si o optima intretinere. Intr-un cuvant stiinta, arta de a creste porumbeii nu o poate cumpara nici o moneda din lume si nici o suma oarecare. Ea se dobandeste prin anii in care stam in genunchi, curatind cu spaclul dupa pasiunea ce ne leaga si se evidentiaza totodata nu numai prin rezultatele in competitii ci si prin bataturile la nivelul genunchilor. Pentru ca toti fara exceptie, urcam cu galetusa cu boabe si coboram cu ea plina de mizerie (a nu se intelege gresit, nu cu aceeasi galetusa). Singurul lucru care face diferenta intre crescator si vizitator este faptul ca crescatorul face porumbeii spre deosebire de vizitator pe care il fac sau il vor face porumbeii. Acesta din urma va bate intodeauna la poarta unui crescator.
Cu timpul vizitatorul nostru se poate plictisi si se va apuca si de alta rasa. Dar se poate si lasa de porumbei (aceasta fiind o pierdere pentru columbofilie), fiindca a demonstrat ceea ce a avut de demonstrat. Sa speram ca asta nu are sa se intample, ca porumbeii vor castiga si vizitatorul nu va ramane doar un vizitator ci va devini un crescator de invidiat.
Delabistrita.
…spor la zbor !!!
editia I-a ,martie 1914 de LOUIS BRECHEMIN
editia a-II-a, iulie 1921 crescator,avicultor
comandor al meritului
agricol, consilier al
Societatii Nationale
de Avicultura.
PORUMBEII JUCATORI
Traducere de
DRAGOMIR VIRGIL
Nu pare a fi ceva obisnuit a se creste porumbei intr-un alt scop decat livrarea lor la consum, pasari de voliera sau in calitate de mesageri aerieni. Exista totusi, o varietate a acestei frumoase specii care este crescuta special pentru a zbura, pentru a executa o veritabila gimnastica aeriana, fapt care ia adus adesea numele de â€porumbel pantomimâ€. Acesta specie, care cuprinde mai multe varietati, a primit numele de jucatori. Jucator, Zburator la inaltime, Tumbler, Roller Oriental, primele trei rase fiind atat de apropriate incat putem sa le reunim sub aceeasi denumire.
Intre zburatorul de inaltime si jucator nu exista decat o diferenta de talie, primii fiind un pic mai puternici. Se considera originari din orient si importati pe nave mai intai in Olanda si Anglia, probabil. Dupa un armator belgian, M. Romhens, in secolul al 16-lea, deja, marii nobili persani ii pretuiau foarte mult si vizirul Abdul Tazil al Marelui Mogul intr-o lucrare in limba persana, pe care a terminato in 1596 consacra un lung capitol acestor porumbei, in care el ii impartea in trei categorii: Jucatorii obisnuiti, care se ridicau la o anumita inaltime; a doua Rollerul Persan si a treia Zburatorul de inaltimi, cel care se ridica la pierdere din privire. Incepand cu aceasta peroada, amatorii se luptau sa dezvolte una din aceste trei calitati la “elevii lorâ€, aceia dintre ei care ajungeau la cel mai inalt grad de perfectiune, provocau admiratia concetatenilor lor si obtineau adesea inalte distinctii. Porumbeii nu-si primeau ratia de boabe completa pana cand nu executau 15 rotatii si 70 de tumbe fara sa revina jos.
De-a lungul a doua secole, in Europa a existat o preocupare pentru educarea acestei specii: in Olanda, in Germania de nord si in Austria. Prima preocupare a fost a se cauta impiedicarea pasarilor de a se lansa intr-o serie de tumbe repetate, pentru a le determina sa se ridice la o mai mare inaltime. Prima selectie sa realizat asupra celor care jucau cel mai putin, dupa ce li sa atasat pe coada o bucatica de hartie sau de panza. In felul acesta a fost efectuata transformarea dintr-o rasa de jucatori, in zburatori de inaltime. Bine dresati, ei se ridica in aer, in spirala depasind cu mult inaltimea norilor, ceea ce a facut sa li se atribuie de catre germani porecla de “urcatori la cerâ€, wolkenstecker.
Primele antrenamente nu depaseau nicidecum 3, pana la 5 ore de zbor, apoi pe masura ce inaintau in varsta, zborul lor dura 7, 8 si 9 ore. Chiar de la prima lor iesire din crescatorie, instinctual ii impingea sa se ridice la o mare inaltime. De indata ce isi recunosteau voliera, ei coborau in spirala. Urcarile lor decurgeau la fel de bine si noaptea sub clar de luna ca si in plina zi. Doar lent si cu multa rabdare, prin dresaj, s-a obtint un zbor lung si sustinut. Trebuie comunicata, fireste, prin grija continua, aceasta vigoare, aceasta rezistenta care ii permite sa realizeze zboruri atat de prelungite.
In acest antrenament special li se tolereaza porumbeilor cateva tumbe in coborarea in spirala, cu conditia, insa, ca aceasta fantezie acrobatica sa nu se repete ata de mult incat sa-i deranjeze pe tovarasii sai de stol si sa nu-i faca sa intarzie prea mult pe drum. In acest caz impotriva “delicventului†se va pronunta imediat sentinta de expulzare din stol si automat din crescatorie.
In “Vanatoarea si Pescuitul†din Bruxelles, M. Romkens scria ca: “se intampla des sa vezi la apusul soarelui un intreg stol ridicandu-se dintr-o crescatorie, in aer si sa petreaca toata noaptea acolo sus; daca apare o intemperie, furtuna sau ploaie, pasarile se mentin acolo pana cand, prea ude si obosite ele se lasa sa cada la mai multe leghe departare de punctul de plecare.
Ajunsi la inaltimea dorita, zborul, zburatorilor de inaltime este lent si calm, produs de miscari de aripi alugite si regulate; fiecare dintre ei se mentin la o anumita distanta fata de vecinul sau suficient de mare incat sa nu se jeneze reciproc. Aceste lungi voiaje, chiar daca sunt zilnicele sunt atat de necesare incat constituie pentru ei o veritabila necesitate si o sursa de reproducere. Contrar porumbeilor voiajori, Zburatorii de inaltime din aceeasi crescatorie, iesind la intervale diferite, nu se recunosc; ei se mentin tot tipul la distanta unii de altii.
Zborul lor este amplu, impozant, dezvoltandu-se in spirale, spune M. Romkens; ei se ridica foarte sus si zborul lor se termina coborand cu acelasi calm, cu aceeasi regularitate a batailor din aripi si revin, asezandu-se pe acoperisul crescatoriei, in care reintra imediat! Crescatorii exigenti nu accepta iesirea pe grupuri separate, ei depun toate eforturile pentru a-si obisnuii toti elevii sa iasa de-odata.
Dupa cum ati observat, preocuparea crescatorilor a fost sa suprime tumbele pentru a ajunge la zbor mai inalt si mai de durata; noua ni se pare totusi, ca a conserva aceasta proprietate atat de amuzanta a tumbei, constituia o calitate demna de apreciat.
………………………………………………………………………………………………
Jucatorul nostru francez nu pare nicidecum a fi fost impins pana la un asemenea grad de selectie. Pentru zborul inalt i s-a cerut mai ales sa se achite constiincios de gimnastica sa atat de amuzanta, care consta in ridicarea sa in aer, descriind cercuri largi, apoi dupa cateva batai, sa execute inapoi mai multe tumbe, mentinand aripile intinse si reluamd aceeasi manevra de-a lungul unui timp mai mult sau mai putin prelungit.
………………………………………………………………………………………………
Cresterea jucatorilor Francezi este usoara, ei sunt foarte prolofici; tinand cont de talia lor mica, nu putem sa-i consideram pasari de consum; ei nu se acomodeaza deloc la captivitatea volierei; ei sunt jucatori in aer, care nu pot sa-si mentina o buna forma si o sanatate buna decat cu conditia de a-si putea efectua frecvent exercitiul lor favorit. Aceasta va constitui, de altfel, bucuria columbofililor care-i vor creste. Exista, deci, un dublu interes de a nu-i priva de libertate.
………………………………………………………………………………………………
In cartea sa “Ghidul crescatorului de porumbei “, celebrului autor avicol Englez, Lewis Wright, ne spune ca jucatorii Englezi se impart in:
“Fete scurteâ€: care au fost porumbei jucatori-jucatori si jucatorii comuni sau performanti. Printre adevaratii jucatori exista diverse moduri de a executa jocul, adica saltul periculos inapoi. Ei sunt special crescuti in imprejurimile oraselor Newcastle si Birmingam. Tipplerul se aseamana mult cu jucatorul de Birmingam dar nu face decat sa zboare in cercuri deasupra crescatoriei, aceste cercuri repetandu-le des pana seara. Adevaratii jucatori de Birmingam fac tumbe, care se succed cu o rapiditate uimitoare pe o distanta considerabila ca un glonte rotitor in jurul propriei axe.
L. Wright citeaza, de asemenea jucatorii de casa, cum ii numesc bastinasii, adica jucatori de interior, care salta la cateva degete de sol, fac un salt periculos si cad din nou in picioare. Dupa cum se vede Englezii au impins originalitatea jocului pana acolo incat au obtinut micul lor clown privat, care da la domiciliu amuzantele sale reprezentatii, in loc sa le execute in plin aer. Fara indoiala el trebuie sa fie un pic mai delicat decat fratele sau liber.
Ceea ce M. Tegetmeyer a descris ca in cartea sa sub numele de “Lowtanâ€, este in special crescut in India, unde aceste pasari se supun unor contorsiuni specifice, dar numai dupa ce ele sufera o influenta ciudata, cu alte cuvinte cand sunt prinse de gat intre degete, scuturati si asezati mai apoi pe pamant. Ei se invart atunci fara incetare, (probabil ca acele jucarii cu cheita care sar in sus si se tot invart) ca si cum ar fi cuprinsi de convulsii si nu inceteaza decat odata cu moartea, pretind indienii, daca nu sunt opriti tocmai la timp. Este evident ca, de fapt, la aceasta specie a fost dezvoltata o stare de iritabilitate excesiva care ajunge sa produca acest efect, foarte curios dar cu nimic interesant. Asupra acestor ciudatenii unele constatari le gasim si in cartea lui Darwin despre “Viata animalelor si plantelor sub influenta domesticiriiâ€.
Amintim aici si de fantasticii porumbei “Rouler†de la frantuzescul “a se invartiâ€, sinonim cu Roller, care nu pot sa nu ne atraga atentia in calitate de artisti perfecti in tururile lor de acrobatice aeriana. Numai ispravile lor acrobatice si evolutiile lor de gimnastica in nori sunt suficiente pentru a le castiga stima. Aceasta rasa este in mod deosebit crescuta in Grecia, Turcia si in Asia Mica. Culorile sunt foarte variate, dar negrul se face remarcat prin puternicul sau luciu metallic din regiune gatului. Ochiul este perlat si ciocul drept, gros si puternic, intotdeauna alb, coada este purtata ridicata, la un drept cu solul. ea cuprin de intre 14 si 22 de pene. Cei cu 22 de pene formeaza la coada 2 pachete suprapuse, care o fac sa para divizata in doua. Acesti “Rouler†cand sunt eliberati din crescatorie tasnesc ca si cum ar vrea sa plece pentru totdeauna, disparand, apoi la scurt timp ii vedem planand deasupra crescatoriei dar, spune Ludlow, ce e mai tare este pastrat pentru final, in momentul in care s-au saturat de inaltimi, sau pentru ca foamea ii atrage, atunci cu aripile intinse, de parca ar masura distanta dintre ei si crescatorie, coborarea incepe. Ei cad ca un inel prin serii de tumbe, unele mai lungi ca altele, pana cand ating pamantul. Fara indoiala ca aceasta aptitudine speciala a jocului provine dintr-o surexcitare nervoasa, ce pare a avea o oarecare legatura cu unele particularitati ale structurii creierului, dar ele nu au nimic maladiv, data fiind perfecta stare de sanatate a celor mai buni jucatorii si foarte bunele lor capacitati de reproductie.
Dragomir Virgil – crescator numai de Juc de Botosani
Nu de putine ori, fiecare dintre noi crescatorii de porumbei, am fost martorii rapirii celui mai frumos sau celui mai bun dintre zburatorii nostri. Nu de putine ori am stat neputinciosi in fata sortie, neputand schimba destinul minunatilor nostri inaripati, ce au fost rapiti chiar de sub privirile noastre. Urmarind un spectacol crud dar extraordinar in acelasi timp, de fiecare data altul, putine dintre pasarile noastre, aflate in joc cu destinul, au mai scapat cu viata. Degeaba am ridicat rugaciuni la ceruri, am blestemat si injurat, am incercat tot soiul de capcane si instalatii, ca doar, doar l-om prinde pe blestematul ce ne face zile fripte, toate acestea pana la urma s-au dovedit a fi in zadar. In fiecare an trebuind sa dam cezarului ceea ce i se cuvine, sa dam, dupa cum numeste Ovidiu Leonte in cartea “Porumbeii alateni†– “tributul zburatoruluiâ€. Tribut pe care de vrem de nu, il cedam an de an si nu de putine ori il cedam mai mult decat trebuie.
Dar ca sa reusim in pasiunea noastra, ce pe toti ne leaga intr-un intreg, trebuie sa ne cunoastem inamicii ca sa stim sa ne ferim de ei.
Cel ce se ascunde sub multe nume sau porecle este de fapt inamicul public numarul unu, Uliul Porumbeilor.
Raspandit in toata Europa, Uliul Porumbar este pasare de dimensiuni medii, cu capul mare si ochii bine proportionate, pentru o vedere orientate inainte, are vazul bine dezvoltat, vazand punct fix pana la o distanta de 2000 de metri. Umflaturile nazale si genele ochilor sunt de culoare galben-verzuie sau galbena. Ciocul este mare, puternic, orientat in jos, partea superioara a ciocului fiind mult mai mare decat cea inferioara. Picioarele sunt lungi, prevazute cu patru degete din care trei sunt orientate inainte si unul inapoi. Degetele se termina cu ghiare foarte puternice si lungi. Ciocul si ghearele sunt de culoarea cornului, iar picioarele au culoarea galben-portocalie.
Uliul Porumbeilor este cel mai agresiv zburator din grupa rapitoarelor cu aripi scurte. Sexele se deosebesc usor prin dimensiunile corporale, femela fiind vizibil mult mai mare ca masculul. Varful aripilor este evident mai scurt decat varful cozii.
Pasare foarte agresiva ce vaneaza porumbeii in zbor, dar sip e cei aflati pe acoperisurile caselor, cladirilor aflate in locuri expuse, dar si porumneii salbatici aflati in tufe sau chiar in camp deschis.
Modul lor de vanatoare este zborul foarte rapid, avand intotdeauna soarele in spatele lor si daca se poate vor ataca intotdeauna prin surprindere si prin spatele porumbeilor. Vor urmari un stol de porumbei si-l vor allege pe cel mai slab sau pe cel ce se desparte din stol. Uliul Porumbeilor ataca fulgerator !
Desi zborul sau este foarte rapid si direct, el poate face schimbari de directie foarte bruste.Deci este in grad sa faca spectaculoase miscari aeriene.
Puii rapitorului abia imbracati in pene sunt foarte curiosi sa sara din cuib, asa pot fi foarte usor capturati, tradati de parintii ce zboara deasupra lor sis cot un strigat scurt de-o inalta tonalitate ce deranjeaza si pasarile din jur. Ca si multi alti rapitori si uliul porumbar, in unele cazuri, vaneaza impreuna cu female. Tinerii pui pana sa se invete cu vanatul porumbeilor se hranesc cu insecte ce le prind in zbor. Zborurile de imperechere sunt de obicei rar intalnite la acest uliu. Ajunge doar un zbor deasupra femelei cand aceasta si-a ales cuibul, de obicei intr-un altul de corb, deja parasit. Masculul zboara deasupra cuibului, striga si bate mai rapid, ca de obicei, din aripi.
Iarna sunt cazuri in care se strang in grup si formeaza dormitoare de pana la zece indivizi.
In zbor il vedem cu aripile perfect deschise si cu oada stransa, dreapta. Varfurile aripilor sunt ascutite.
Crescut de mic, Uliul Porumbar se poate dresa usor, el folosindu-se la vanatul fazanilor, prepelitelor si potarnichilor.
Delabistrita.
…spor la zbor !!!
Stiut este faptul ca Jucatorii Ardeleni, cei nemotati, sau Bucazaii (in limbajul crescatorilor) au neamuri pe cei motati, simpli sau dublii, numiti si Purteli.
In scurtul nostru pasaj ne vom referi la acestia din urma, adica la Purteli.
Undeva intre anii 1900 – 1975 in Bistrita, istoria Purtelului merge pe aceeasi linie dreapta cu cea a Pergo-ului (Rollerul Persan de astazi) Marii crescatorii, iubitorii de porumbei jucatori, pe care ii avea Bistrita acelei vremi, cunosteau si cresteau foarte bine aceste doua rase. Oriunde mergeai, fie in Hrube sau peste podul Budacului, plimbandu-te chiar in inima orasului pe stradutele pietruite si intortochiate marginite de casutele mici ale locuitorilor ei, oameni simpli si linistiti. Nu exista sa nu vezi pe acoperisuri zeci de porumbei multicolori care guruiau si-si ciuguleau penele sau care se invarteau in zbor, deasupra podurilor in care erau crescuti si la un moment dat oprindu-se incepeau sa se rostogoleasca spre pamant de-ti tineai rasuflarea gandindu-te ca mai, mai o sa se izbeasca de sol. Dintre acei crescatorii amintesc pe: Ciuciu Emil, Petrica Hoza, Anton Gheorghe, Encean Iului, Bacutiu Emilian, Mican Ioan, Nogy Mihai (Ucu), Rusu Gheorghe, Ghiorghiu Laurentiu, Bucur Vasile, Gyorgy Arcadie (Arpi), Augustin Dorel, Chelaru Vasile, Filimon Dionisiu (Nidu) Andritoiu, Zerlinschi si altii…
Despre Purteli acesti cascadori ai aerului ne povesteste astazi Nidu: “ Am adus de la cineva de la Cluj o pereche de Purteli, pe rosu, o splendoare. Ea cu un singur mot si el cu doua. Dupa un timp i-am obisnuit afara si eram deja invatat ca in fiecare dimineata, inainte sa ma apuc de lucru, sa dau drumul porumbeilor din sopru si sa le arunc cateva boabe in curte.
Era primavara, sezonul de imperechere in plina desfasurare. Porumboii guruiau si faceau curte porumbitelor care apoi ii urmau care pe-un hornoi, care pe-un hezas de casa. Purtali mei aveau locul lor, zburau pe hornoi la vecinu si dupa ce porumboiu cocosea porumbita se ridicau amndoi in zbor de parca cerul era numai pentru ei. In zbor porumboiul invartea des dar numai cate 10 – 20 de tumbe. In schimb porumbita tragea siraguri pana jos unde cadea si statea ametita cate-o jumate de ora. Porumboiu cobora langa ea si guruia in jurul ei pana cand aceasta isi revenea. Deacuma stiam ca porumbita e cazatoare si o lasam mai rar pe afara. Intruna din zile cand lucram in curte, numa ce vad la un moment dat porumboiu agitat, tot zbura din gradina pe casa si de pe casa in gradina. Ma uit la el pret de cateva minute si ma gandesc ca porumbita a cazut in gradina, dar deacuma asteptam sa apara. Porumbita nu apare. Ma duc in gradina, vad unde se aseaza porumboiu, dupa care vad porumbita. Ma apropiu, porumboiu zboara inapoi pe casa, dau sa ridic porumbita, o tin in mana, nu misca, nimic, era moarta.
Nu stiu ce le place unora sa tina acesti porumbei inchisi, datile drumul sa vedeti frumosul lor joc si atunci sa vad daca va mai lasa inima sa-i inchideti.
Asa cum vaca este pentru lapte si gaina pentru oua asa si porumbeii acestia sunt pentru joc. Nu va lasati absorbiti de frumusetea lor exterioara. Adevarata lor frumusete este in aer, in jocul lor cu tumbe pe spinare executate mai artistic decat acrobatiile circarilor de la trapez. Acesti porumbei sunt cascadori innascuti! â€
Acesti porumbei care de dragul jocului lor merg pana la sacrificiu merita un dram de libertate.
Delabistrita.
…spor la zbor !!!
Toata iarna am muncit si am pus pe picioare un regulament de zbor si joc pentru porumbelul Galatean, vorbesc la modul general cu munca fiindca nu e vorba doar despre mine, asadar s-a muncit mult si in primavara a iesit, ca din cuptor, regulamentul. Mai toata lumea a fost incantata mai ales cand a aparut pe net si s-au cerut parerile tuturora, pareri ce au fost bine venite, luate in considerare si facute mici modificari pe ici pe colo. Treaba fiind terminata, cel putin pentru anul acesta. Apoi s-a trecut la alcatuirea planului de zbor. Aici ne-am ghidat dupa alte planuri de zbor din tara cat si dupa previziunile meteorologice facute pe anul in curs.
Asa ca sa fie concursul si mai frumos, ca si orice concurs de altfel, am anuntat acordarea unor premii banesti. Daca se dau premii trebuie perceputa si o taxa de zbor / etapa. Asa ca am hotarat sa se plateasca 10 ron/etapa si sa se premieze crescatorul care a obtinut cele mai multe puncte dupa terminarea tuturor etapelor. Puncte ce vor fi insumate intre etapele de maturi, etapele de pui si cupa Romaniei. Nu este obligatorie prezenta la toate etapele, important e se faca cat mai multe puncte ca sa se ajunga castigator.
Prin toate acestea speram la o concurenta cat mai mare, ca doar concurenta este cea mai frumosa in orice sport. Multor crescatori le place doar jocul, prin acest regulament am dat posibilitatea ca si celora ce le place jocul sa aiba sansa la castig, precum si celora cu zborul. Normal toti crescatorii de porumbei Galateni au dreptul sa participe si de ce nu sa fie primii.
Se pot inscrie la concurs crescatori din toata tara, fara limita de varsta, conditiile principale sunt sa creasca porumbei de zbor si joc Galateni si sa indrageasca competitia.
Atasez alaturat cateva spicuiri din regulamentul de zbor:
Articolul 3.
Porumbeii care participa la concurs trebuie sa fie inelati corespunzator, cu inele matricole inchise. Stolul de zbor trebuie sa cuprinda minim 3 (trei) porumbei din rasa respectiva, iar numarul maxim de porumbei care sunt admisi la concurs este de 9 (noua) porumbei.
Articolul 6.
...........................................................................................................................................
-stolul trebuie sa fie format din porumbei de aceasi rasa,
-la etapele de concurs cu porumbei tineri nu se accepta ca in componenta stolului sa fie si porumbei maturi,
-stolul trebuie sa sa se aseze in acelasi loc de unde a pornit,
-arbitrul porneste cronometrul din momentul lansarii stolului,
-delegatia de arbitrii este compusa din minim 2 (doi) membrii,
-stolu trebuie saltat in maxim 5 minute de la decolarea primului porumbel,
-orele de start sunt intre 06-08 am. In caz de vreme nefavorabila se pot amana cu maximum 4 ore,
-daca pe toata durata zilei de concurs vremea este nefavorabila etapa se reprogrameaza in saptamana urmatoare.
Articolul 10.
Participantul trbuie sa aiba o conduita de "fair-play", neinfluentand arbitrarea zborului si a jocului.
Articolul 14.
Arbitrii nu au voie sa paraseasca locul pe durata desfasurarii concursului.
Cel putin unul din cei 2 arbitrii vor urmari fara intrerupere stolul zburat.
Pentru aprecierea inaltimii de zbor nu se vor folosi alte mijloace optice ex. (binoclul), exceptie facand ochelarii de soare sau de vedere.
Articolul 19.
Stolul trebuie sa fie compus din minim 3 (trei) porumbei. Pentru fiecare porumbel care depaseste numarul minim se va acorda cate 10 puncte bonus.
Articolul 23.
Pentru zborul in ,,puncte" sau ,,licarire-disparitie" se acorda cate 6 puncte pentru fiecare minut zburat.
Durata standard de zbor este de 30 (treizeci) minute.
Articolul25.
Pentru jocul in snur de 3-5 tumbe (1-2metri) se acorda cate 3 puncte pentru fiecare jnur.
Pentru jocul in snur de 6-10 tumbe (3-5 metri) se acorda cate 5 puncte pentru fiecare jnur.
Articolul 29.
.......................................................................................................................................................
Punctajul general este compus din punctaj pentru zbor + punctaj pentru joc + bonificatii – penalizari.
BONUSURI
Daca un porumbel executa un joc mai lung de 50 metri fara cadere si se intoarce la stol i se acorda 100 puncte.
Pentru ,,asezarea concomitenta" a stolului se acorda 100 puncte
,,Asezarea concomitenta" inseamna numarul de porumbei asezati la terminarea zborului sa fie egal cu numarul porumbeilor lansati, iar stolul a realizat standardul de zbor si joc.
Fisele de zbor vor fi stampilate pe verso cu stampila asociatiei din care concurentul face parte si trimise spre omologare secretarului comisiei de zbor
• Profilaxia se refera la acele masuri preventive pe care crescatorul de porumbei le ia cand e de parere ca pasarile sale s-ar putea imbolnavi. Primele masuri de prevenire a oricarui tip de boala sunt curatenia si aerisirea adaposturilor, hranirea diversificata si de o buna calitate care trebuie administrata efectivului de porumbei.
• Masurile speciale de prevenire impotriva bolilor infectioase se fac cu ajutorul produselor biologice care sunt serurile sau vaccinurile. Contra bolilor cum ar fi: paramixoviroza, salmoneloza si diftero-variola.
• Vaccinarile se pot face preventiv, adica anticipate sau de necesitate, adica pentru a salva pasarile neinfectate si a le da repede o imunitate contra virusilor. Vaccinarile anticipate sau preventive se fac porumbeilor sanatosi.
• Astfel se vaccineaza pasarile contra diftero-variolei in luna ianuarie si se repeta in august, iar contra paramixovirozei in luna februarie si se repeta in august.
• Campaniile de vaccinare se fac inainte si dupa marile naparliri, stiut fiind faptul ca aceste vaccinari influenteaza naparlitul. Contra ambelor boli se pot vaccina tineri porumbei ce au trecut de 3 -4 saptamani. Vaccinarile se fac pentru fiecare boala in parte.
Delabistrita.
…spor la zbor !!!